sâmbătă, 3 august 2013

P.S : Deja sunt pierduta

- Haide, Sandra!

Evident, e asa ciudat sa ai o relatie si in acelasi timp sa nu o ai. O relatie presupune a avea o legatura, dar noi ce legatura avem? Faptul ca suntem intimi, ca vorbi si ca petrecem timp impreuna presunpune ca suntem ... ceva? Unde e sentimentul ala profund? Si de ce suntem asa loiali unul altuia? Nu mi-ai cerut sa nu ma mai intalnesc cu nimeni, lucru care mi s-a parut firesc, dar care - undeva, in mintea mea - a provocat un mic disconfort. Nu ti-am cerut nici eu nimic, poate doar putin din ce imi ceri tu. 

Nu, nu e genul de relatie cu ce imi dai, iti dau. Dar avand in vedere ca tu imi suporti fiecare capriciu si fiecare stare emotionala, vreau sa ti le suport si eu pe ale tale. Desi uneori am impresia ca nu o sa fac fata. 

Am inspirat si expirat si am aprobat. Nu putem sta niciodata intr-un loc mai mult timp, avand in vedere diferenta noastra de varsta, nu e chiar bine sa fim vazuti impreuna. Daca am putea cel putin sa fim indiferenti de cei ce ne inconjoara, ar fi perfect. Dar nu putem. Eu in special nu pot. 

Am ajuns in curand la tine acasa si m-am asezat pe fotoliul meu. Acolo era locul meu, stand in pozitie lotus si privindu-te cum te plimbi prin casa. 

- Ai tai ce o sa iti zica ?
- Le-am zis ca ma duc la Micky, ii spun si il privesc amuzat. 
- Uneori ma simt vinovat ca ii minti asa. 

Stiam ca nu se simte. Sau daca cu adevarat se simtea, vinovatia nu dura mai mult de o secunda. Mie imi parea cu adevarat rau ca ii minteam pe ai mei, dar ajunsesem intr-un punct in care ma saturasem de legile societatii si de ceea ce trebuia sa fac bine. Era cat se poate de clar, ca ce faceam eu cu tipul asta nu era deloc bine, deloc potrivit pentru ceea ce eu paream a fi.

Totusi, imi placea asta. Faptul ca ne petreceam timpul impreuna, ca ne plictiseam impreuna, ca ieseam impreuna...Chiar si faptul cand ne intalneam cu cunostinte de ale lui... Era ok. Era o viata pe care mi-am dorit-o, chiar daca nu era viata potrivita pentru mine.

Fara inhibitii, fara constiinta ca faci ceva rau. Fiindca faceam lucruri care se incadrau in categoria rea, ma simteam bine, de parca as fi sfidat realitate, desi ...Stiam ca tot ce fac, ma duce la distrugere pe mine. Aveam sa imi asum responsabilitatile, dar nu acum, ci la final. Si daca mai aveam ceva de salvat, aveam sa salvez.

Avand nouasprezece ani, fiind oarecum cu un tip de douazeci si opt, avand o relatie bazata pe sex si ceva discutii, mergand la el acasa si vorbind numai tampenii...Nu era viata pe care mi-o doream cu adevarat, nu intru totul, dar ma simteam mai mult eu decat m-am simtit vreodata. 

A face greseli e asa reconfortant. Stiu ca gresesc, stiu asta, dar e atat de bine... 

- Ne uitam la un film, ceva sau...?

Am zambit privindu-l amuzat in timp ce se schimba. Nu stiam daca dadeam dovada de inteligenta sau de prostie masiva, oricum...Era deja prea tarziu sa dau inapoi.

- Haide, film...Si dupa restul.

joi, 1 august 2013

Catre constiinta: ajutor!



De ce oare fetele au chiar impresia ca atunci cand o fac prima data trebuie neaparat sa fie special? Ei bine, la noi chiar nu a fost special, dar a fost dragut, frumos chiar. Si desi am o parere atat de proasta despre specia masculina heterosexuala, de tine chiar mi-a placut si inca imi place. Nu te iubesc. Nu ma iubesti. Si totusi, m-am atasat de tine asa mult incat mi se face rau de mine.
Ma amuza faptul ca in trecut imi imaginam noaptea ( care nu a fost noapte, nu ne permiteam noi atata timp) aceea ca pe ceva special . Aveam eu ce aveam cu virginele ( sau virginii in unele cazuri) . Si totusi, uite-ma in prezent, fara aceasta mare virginitate de care toate femeile fac atata tam-tam, ma simt chiar ok. La fel ca inainte.
Tu…Nu esti nici macar ca imaginea din mintea mea. Te visam brunet cu ochii albastri sau verzi sau negrii. Dar esti saten, cu ochii caprui comuni, dar blanzi. Nu esti de o frumusete rapitoare, as zice mai mult ca esti dragut, dar inspiri o atractie sexuala puternica si ma intimidezi, dar stii sa ma faci si sa ma simt bine. Ma imaginam indragostita de tine, acum nu stiu cum sunt, dar atunci cand am facut-o eram constient clar ca nu imi batea inima din cauza sentimentelor mele profunde pentru tine.
Eram si eu constienta ca nu aveam sa imi petrec toata viata cu “alesul” , ca nu va fi o iubire eterna si unica. La noi nici nu e vorba de iubire. Poate doar sprijin neconditionat? Ma intreb ce fac eu cu un barbat de douazeci si opt de ani? Dar nu vreau sa imi raspund. Nu are rost.
Am primit sfaturi multe in legatura cu asta, dar e asa ironic faptul ca …Nu, nu mi-au folosit la nimic. Nu a fost curiozitate, a fost doar…Placerea unei pauze.Sa fie oare o pauza gresita? Ce rost mai are? Nu imi pare rau, nu…Si imi place de tine. Esti dragut, esti inalt si daca nu vreau sa te privesc, nu o fac. Esti amuzant, ma faci sa rad cu adevarat si ma lasi in pace cand vezi ca sunt suparata. Stai langa mine, fumezi, chiar daca stii ca nu imi place, nu trebuie sa zambesc pentru tine, caci stii ca nu ma simt bine, nu trebuie sa ma fortez sa fiu eu cea vesela si simpatica, fiindca tu nu ma stii asa.
Ma stii intr-un mod intim, mai intim ca toti si desi nu ma iubesti si nu te iubesc, am ajuns sa apreciez ce faci pentru mine. Sinceritatea ta e reconfortanta, nu te strezi sa imi juri credinta si promisiuni desarte, iar eu nu ma stresses sa imi pese ceea ce crezi despre mine.
E ora noua si ma suni. E ciudat cum inima imi bate si deja ma gandesc ce scuza sa inventez ca sa pot sa ies. Ce? Si asa eram o mincinoasa si inainte, si asa ma saturasem de atat buna cunvinta si atata falsa liniste in viata. Nici nu imi pasa daca ce fac e o mare prostie . Nu ma gandesc nici macar daca sinceritatea ta e adevarata, as zice ca da, dar chiar daca nu ar fi asa, nu as avea nimic de pierdut…
Ies rapid si o iau printre blocuri fiind deja emotionata. Ai promis ca stam doar o ora. De obicei nu iti incalci promisiunile si totusi ce putem face intr-o ora? Nu suntem iubiti, nu suntem nici prieteni, iesim oarecum impreuna, si totusi…Sunt asa uimita ca nu imi pasa. Eu! Mare sentimentala! Tipa timida care nu ar fi fost in stare sa ii zica unui tip buna…E atat de stupid.
Am intrat in masina ta si te-am salutat. Mainile imi transpirasera si desi nu am zambit, automat cand te-am vazut pe tine facand-o , buzele mele s-au miscat. M-ai sarutat si eu te-am muscat. Ai observant ca imi place sa musc si sa te privesc. Poate e ceva pervers, dar tu m-ai invatat sa nu imi fie rusine si sa cer, nu?
Asta fac. Imi place sa te vad gol. Cat de pervers suna. Dar e adevarat. Esti primul tip pe care il vad gol. Nu, nu te pot atinge, stii ca nu as indrazi chiar asa, si totusi, stii ca imi place sa te privesc. Imi faci placerea asta de fiecare data cand suntem singuri intre cativa pereti si ma amuza. E ciudat.
Ai pornit si mi-ai zis ca doar vroiai sa fii cu mine. Ti-am amintit ca e vorba doar de o ora. Nu ai zis nimic, dar am stiut ca intelegi. Am oftat gandindu-ma la detalii irelevante si de care tu ma asigurasesi ca nu iti pasa. Si totusi, nu puteam fi ignoranta.
Ai parcat si ai dat drumul la muzica. Iti place muzica araba, sau ma rog, negativele sau ceva in genul. Mi se pare draguta, mai ales pentru ora de stretching sau de relaxare. Te amuza dorinta mea intensa de a face aerobic in continuare. Mereu ma asiguri de faptul ca nu am de ce sa ma ingrijorez cu privire la fizicul meu…Iar eu, eu doar te privesc zambind amuzata.
Ma atingi si ma bucur ca o faci. Am nevoie de tine, sau nu neaparat de tine, am nevoie de caldura. Si tu esti la fel. Singuri. Singuri… De cate ori m-ai surprins plangand si stiind sigur ca nu am un motiv? De cate ori mi-ai zi sa merg la medic si m-ai sfatuit sa vorbesc despre asta? Dar nu are rost. Si ma bucur ca nu insisti…
Am stat ceva timp ascultand muzica, atingandu-ne mainile si gandindu-ma la ce ar fi putut fi si nu este. La ce as fi putut face si nu am facut.
Imi place de tine. Esti de treaba. Ai putea fi chiar ceea ce caut. Ma placi. Si eu te plac. Am putea ajunge la iubire amandoi, la acel sentiment care ma inseala mereu si ma distruge si ma aduce intr-un stadiu atat de odios.. Am putea.

-          Ce ai alege intre cariera si iubire?

Te intreb stiind prea bine domeniu in care lucrezi si stiind ce vreau sa lucrez pe viitor.

-          Uhm…Cred ca iubire.

Da, raspunsul ideal. Dar nu si pentru mine. E intrebarea care ma macina de atata timp, caci desi sunt constienta de cat de rar gasesti iubirea si cat de usor o pierzi, eu una as alege cariera.
Nu m-ai intrebat ce as alege eu. Poate fiindca stiai raspunsul sau doar credeai ca e acelasi cu al tau. Nu stiu. Ma bucur ca nu imi pui multe intrebari, cat doar sa iti arati interesul. Ma bucur pentru toata chestia asta caci ma gandesc ca ar fi putut fi altfel, mai rau.
Si imi pare rau pentru mine. Caci ma duc la autodistrugere. Imi fac rau, eu cu mana mea. Te am aici si as putea sa te prind daca vreau, dar ma prefac ca nu vad. Nu te vreau ca iubit, nu vreau sa imi completezi gol pentru eternitate, vreau doar sa ma incalzesti atat cat imi refac fortele si ma ridic.
 Zi tu, nu sunt egoista?

duminică, 16 decembrie 2012

Mistakes

Ti-am vazut ...Chipul tau de marmura si privirea fada. Te-ai indreptat catre mine cu pasii tai apasati si puterea pe care o emana corpul tau care ma facea sa privesc in jos, sa caut disperata o solutie de a scapa de puterea pe care o exercitai asupra mea. 

Nu era nimic in jurul meu care sa imi fie de folos, doar teama. Teama mea. Ai ajuns in fata mea si mi-ai ridicat chipul, cu un gest pe care multi l-ar considera tandru. Dar nu si eu. Degetele tale incordate imi ridicau barbia, iar linia amuzata formata de buzele tale mi-a dat de inteles ca tu stiai, stiai ca imi e frica. 

Soaptele tale inasprite de veninul tau treceau pe langa mine, nu le dadeam atentie, eram doar constienta de corpul care imi tremura la vederea si apropierea ta. M-ai impins si te-ai strambat de parca ai fi vazut un vierme. Dar eram constienta ca asta credeai ca sunt. Ti-as amintii ca intr-un final toti suntem mancati de aceste creaturi care inspira scarba si dezgust, dar doar as incerca, inutil, sa sparg imaginea de portelan pe care crezi ca o ai.

Te-ai deparatat si am rasuflat usurata. Cu atat mai bine. Ti-ai intors privirea usor in spate, catre mine, si ai zambit. Am simtit durerea care ma doboara si am cazut in genunchi. De frica! De disperare! De teama! De dezgust! De suferinta! De durere!

Am fost constienta din nou ca iubirea duce doar la distrugere. O iubire falsa...Fada...Inutila...O iubire murdara!

M-am ridicat si am privit cerul si am zambit privind catre imaginea ta care se departa si am stiut ca...In curand, intr-un viitor cat se poate de apropiat vei muri...Vei muri de mainile mele. 

Uneori iubirea poate duce si la greseli fatale.

_______________

P.s : Acest one-shot dupa cum se vede este foarte scurt... Nu m-am gandit exact ce vreau sa scot din chestia asta, o sa vad pe parcurs daca il las asa sau nu ^__^