De ce oare fetele au chiar
impresia ca atunci cand o fac prima data trebuie neaparat sa fie special? Ei
bine, la noi chiar nu a fost special, dar a fost dragut, frumos chiar. Si desi
am o parere atat de proasta despre specia masculina heterosexuala, de tine
chiar mi-a placut si inca imi place. Nu te iubesc. Nu ma iubesti. Si totusi,
m-am atasat de tine asa mult incat mi se face rau de mine.
Ma amuza faptul ca in trecut imi
imaginam noaptea ( care nu a fost noapte, nu ne permiteam noi atata timp) aceea
ca pe ceva special . Aveam eu ce aveam cu virginele ( sau virginii in unele
cazuri) . Si totusi, uite-ma in prezent, fara aceasta mare virginitate de care
toate femeile fac atata tam-tam, ma simt chiar ok. La fel ca inainte.
Tu…Nu esti nici macar ca imaginea
din mintea mea. Te visam brunet cu ochii albastri sau verzi sau negrii. Dar
esti saten, cu ochii caprui comuni, dar blanzi. Nu esti de o frumusete
rapitoare, as zice mai mult ca esti dragut, dar inspiri o atractie sexuala
puternica si ma intimidezi, dar stii sa ma faci si sa ma simt bine. Ma imaginam
indragostita de tine, acum nu stiu cum sunt, dar atunci cand am facut-o eram
constient clar ca nu imi batea inima din cauza sentimentelor mele profunde
pentru tine.
Eram si eu constienta ca nu aveam
sa imi petrec toata viata cu “alesul” , ca nu va fi o iubire eterna si unica.
La noi nici nu e vorba de iubire. Poate doar sprijin neconditionat? Ma intreb
ce fac eu cu un barbat de douazeci si opt de ani? Dar nu vreau sa imi raspund.
Nu are rost.
Am primit sfaturi multe in
legatura cu asta, dar e asa ironic faptul ca …Nu, nu mi-au folosit la nimic. Nu
a fost curiozitate, a fost doar…Placerea unei pauze.Sa fie oare o pauza
gresita? Ce rost mai are? Nu imi pare rau, nu…Si imi place de tine. Esti dragut,
esti inalt si daca nu vreau sa te privesc, nu o fac. Esti amuzant, ma faci sa
rad cu adevarat si ma lasi in pace cand vezi ca sunt suparata. Stai langa mine,
fumezi, chiar daca stii ca nu imi place, nu trebuie sa zambesc pentru tine,
caci stii ca nu ma simt bine, nu trebuie sa ma fortez sa fiu eu cea vesela si simpatica,
fiindca tu nu ma stii asa.
Ma stii intr-un mod intim, mai
intim ca toti si desi nu ma iubesti si nu te iubesc, am ajuns sa apreciez ce
faci pentru mine. Sinceritatea ta e reconfortanta, nu te strezi sa imi juri
credinta si promisiuni desarte, iar eu nu ma stresses sa imi pese ceea ce crezi
despre mine.
E ora noua si ma suni. E ciudat
cum inima imi bate si deja ma gandesc ce scuza sa inventez ca sa pot sa ies. Ce?
Si asa eram o mincinoasa si inainte, si asa ma saturasem de atat buna cunvinta
si atata falsa liniste in viata. Nici nu imi pasa daca ce fac e o mare prostie
. Nu ma gandesc nici macar daca sinceritatea ta e adevarata, as zice ca da, dar
chiar daca nu ar fi asa, nu as avea nimic de pierdut…
Ies rapid si o iau printre
blocuri fiind deja emotionata. Ai promis ca stam doar o ora. De obicei nu iti
incalci promisiunile si totusi ce putem face intr-o ora? Nu suntem iubiti, nu
suntem nici prieteni, iesim oarecum impreuna, si totusi…Sunt asa uimita ca nu
imi pasa. Eu! Mare sentimentala! Tipa timida care nu ar fi fost in stare sa ii
zica unui tip buna…E atat de stupid.
Am intrat in masina ta si te-am
salutat. Mainile imi transpirasera si desi nu am zambit, automat cand te-am
vazut pe tine facand-o , buzele mele s-au miscat. M-ai sarutat si eu te-am
muscat. Ai observant ca imi place sa musc si sa te privesc. Poate e ceva
pervers, dar tu m-ai invatat sa nu imi fie rusine si sa cer, nu?
Asta fac. Imi place sa te vad
gol. Cat de pervers suna. Dar e adevarat. Esti primul tip pe care il vad gol.
Nu, nu te pot atinge, stii ca nu as indrazi chiar asa, si totusi, stii ca imi
place sa te privesc. Imi faci placerea asta de fiecare data cand suntem singuri
intre cativa pereti si ma amuza. E ciudat.
Ai pornit si mi-ai zis ca doar
vroiai sa fii cu mine. Ti-am amintit ca e vorba doar de o ora. Nu ai zis nimic,
dar am stiut ca intelegi. Am oftat gandindu-ma la detalii irelevante si de care
tu ma asigurasesi ca nu iti pasa. Si totusi, nu puteam fi ignoranta.
Ai parcat si ai dat drumul la
muzica. Iti place muzica araba, sau ma rog, negativele sau ceva in genul. Mi se
pare draguta, mai ales pentru ora de stretching sau de relaxare. Te amuza
dorinta mea intensa de a face aerobic in continuare. Mereu ma asiguri de faptul
ca nu am de ce sa ma ingrijorez cu privire la fizicul meu…Iar eu, eu doar te
privesc zambind amuzata.
Ma atingi si ma bucur ca o faci.
Am nevoie de tine, sau nu neaparat de tine, am nevoie de caldura. Si tu esti la
fel. Singuri. Singuri… De cate ori m-ai surprins plangand si stiind sigur ca nu
am un motiv? De cate ori mi-ai zi sa merg la medic si m-ai sfatuit sa vorbesc
despre asta? Dar nu are rost. Si ma bucur ca nu insisti…
Am stat ceva timp ascultand
muzica, atingandu-ne mainile si gandindu-ma la ce ar fi putut fi si nu este. La
ce as fi putut face si nu am facut.
Imi place de tine. Esti de
treaba. Ai putea fi chiar ceea ce caut. Ma placi. Si eu te plac. Am putea
ajunge la iubire amandoi, la acel sentiment care ma inseala mereu si ma
distruge si ma aduce intr-un stadiu atat de odios.. Am putea.
-
Ce ai alege intre cariera si iubire?
Te intreb stiind prea bine
domeniu in care lucrezi si stiind ce vreau sa lucrez pe viitor.
-
Uhm…Cred ca iubire.
Da, raspunsul ideal. Dar nu si
pentru mine. E intrebarea care ma macina de atata timp, caci desi sunt
constienta de cat de rar gasesti iubirea si cat de usor o pierzi, eu una as
alege cariera.
Nu m-ai intrebat ce as alege eu.
Poate fiindca stiai raspunsul sau doar credeai ca e acelasi cu al tau. Nu stiu.
Ma bucur ca nu imi pui multe intrebari, cat doar sa iti arati interesul. Ma
bucur pentru toata chestia asta caci ma gandesc ca ar fi putut fi altfel, mai
rau.
Si imi pare rau pentru mine. Caci
ma duc la autodistrugere. Imi fac rau, eu cu mana mea. Te am aici si as putea
sa te prind daca vreau, dar ma prefac ca nu vad. Nu te vreau ca iubit, nu vreau
sa imi completezi gol pentru eternitate, vreau doar sa ma incalzesti atat cat
imi refac fortele si ma ridic.
Zi tu, nu sunt egoista?